Codrut Nicolau, Sustain Future: Servant Leadership este parte esentiala din strategia de Sustenabilitate
Codrut Nicolau este fondatorul companiei Sustain Future, care ofera training de ESG, inclusiv cursul Sustainability Strategist. Este, de asemenea, trainer in cadrul programului nostru Executive Leadership Program (ELP). Ma cunosc cu Codrut inca de la inceputul anilor ’90, din anii studentiei. Cu un apetit enorm pentru cunoastere, cu experienta profesionala in banking, are de foarte multi ani un interes mare pentru tot ce inseamna ecosisteme, dezvoltare durabila si sustenabilitate. L-am invitat sa ne povesteasca cum vede el locul pe care Servant Leadership il are in construirea si implementarea unei strategii de sustenabilitate.
Se vorbeste tot mai frecvent de tema “sustainability”, atat in societate, cat si in organizatii de business si in institutii publice. Care sunt perspectivele si dimensiunile ei care o fac relevanta pentru un angajat operational (manager sau nu), intr-un context plin de nenumarate alte provocari? In ce fel s-ar putea raporta angajatii la aceasta tema pentru a-si aloca mai mult timp si mai multa disponibilitate mentala pentru a o intelege mai bine?
Intr-adevar, “sustenabilitatea” este probabil preocuparea principala in mediul de business astazi, din mai multe motive.
Pe de o parte, exista o tot mai mare intelegere a faptului ca traim intr-un mediu care se schimba dramatic sub influenta factorilor climatici (ceea ce necesita niste masuri cu adevarat urgente), iar pe de alta parte exista o presiune in crestere pe mediul de afaceri sa ajusteze felul in care se face business. Presiunea este pusa atat de la nivelul investitorilor (si a consiliilor de administratie), al finantatorilor si asiguratorilor, al angajatilor (si al societatii, in general), dar si de la nivel legislativ, tinand cont de modificarile aparute in cadrul de reglementare.
In ultimul an si jumatate, au aparut o multitudine de legi noi, de standarde si de cerinte pentru mediul de afaceri (si vor continua sa apara in 2024), ceea ce determina companiile sa investeasca sume tot mai mari in training de ESG, in formarea unor echipe dedicate, si in remodelarea organigramei, a fluxurilor & proceselor interne, precum si in achizitia unor tooluri informatice, astfel incat firma sa poata fi compliant cu cerintele legislative sau ale partenerilor de business (fie ei clienti sau furnizori).
Acest subiect va afecta absolut toti angajatii unei firme, insa impactul cel mai mare (in prima faza) va fi resimtit la nivel de top si middle management, legal & compliance, project management, in departamentele de procurement, in zona comerciala, de marketing, product development si comunicare si, evident, in cadrul echipelor dedicate ESG.
Zona de HR va fi, de asemenea, sub presiune in 2024 deoarece va fi principalul partener al top managementului in a “echipa” angajatii cu know-how de sustenabilitate (din care o parte semnificativa va trebui transpusa in politici si proceduri interne), dar si pentru a construi echipe mai mari in zona de ESG, in conditiile in care, deocamdata, cererea de specialisti este semnificativ mai mare decat oferta din piata.
De aceea, ma astept sa existe multi angajati care vor fi interesati sa faca o schimbare in cariera, si este posibil ca in companiile mari acest proces sa fie chiar incurajat intern. Revenind la zona de Resurse umane, ma astept ca, in timp, sa fie regandite managementul performantei (inclusiv schemele de plata variabila), iar presiunea pe compliance si engagement va fi in permanenta crestere.
In prima faza, va fi o nevoie majora la nivelul organizatiilor de a intelege principiile generale din sustenabilitate. Ceea ce este necesar de stiut, fara a deveni expert!
Nu va fi foarte usor, deoarece conceptul de sustenabilitate este extrem de complex, insa va fi important sa se inteleaga impactul (major) al schimbărilor, precum si riscurile noi la care compania este supusa (de la devalorizarea activelor, la cresterea costurilor de finantare, de la penalitati pentru non-compliance, la necesitatea colectarii si monitorizarii unor seturi complet noi de date).
In acelasi timp insa, acest proces de intelegere va reliefa si o serie de oportunitati pe care firmele le pot fructifica, si care pot conduce la creionarea unor noi avantaje competitive.
Managementul superior este la randul lui prins azi in nenumarate teme majore si prioritati critice: de la restructurari si fuziuni, la cresterea costurilor operationale, oboseala oamenilor sau criza fortei de munca. Cum ar trebui sa pozitioneze intern tema “sustainability” astfel incat sa obtina sustinerea necesara in adoptarea ei la o scara cat mai larga?
Pentru managementul superior din organizatii, tema sustenabilitatii nu este optionala! Devine obligatorie includerea ei in nucleul strategiei de afaceri, deoarece acest lucru va determina succesul sau insuccesul companiei nu doar pe termen mediu, ci si in perioada care urmeaza.
Va fi o presiune tot mai mare (din partea investitorilor si al legislatiei) ca leaderii sa reviziteze Misiunea si Viziunea organizatiilor pe care le conduc, si sa depuna eforturi pentru alinierea intregii organizatii la Purpose si la Obiectivele strategice, care vor include atat obiective financiare, cat si obiective din zona de ESG.
Vom vedea in companii analize mult mai aprofundate a riscurilor, iar Raportarea de sustenabilitate va fi folosita din ce in ce mai mult ca un instrument strategic, cu ajutorul caruia se vor identifica oportunitati noi si potentiale noi avantaje competitive.
In plan si mai concret, vom vedea o preocupare mai mare in cresterea eficientei energetice (pe intregul lant de valoare), deoarece companiile vor fi responsabile de emisiile generate, atat Scope1, 2, cat si 3. Orice produs sau proiect nou va avea propriul “Life cycle Accounting” si vom vedea eforturi in redesenarea modelului de afaceri, astfel incat firma sa beneficieze tot mai mult de economia circulara.
Responsabilitatea managementului superior catre toata paleta de stakeholderi va creste, in conformitate cu conceptul de Dubla Materialitate, in conditiile in care standardele Raportarii de sustenabilitate solicita un nivel de transparenta semnificativ mai mare decat in prezent.
Managementul superior din companii a inteles, de asemenea, ca sustenabilitatea va trebui adoptata la nivelul intregii organizatii, altfel procesul de schimbare va fi mai lent decat este solicitat de catre reglementatori sau investitori.
In perioada imediat urmatoare, va fi un efort semnifcativ in ajustarea Guvernantei, pentru ca se poata finaliza un set de standarde, politici și proceduri interne la nivel de companie, care te asigura ca incerci sa elimini riscurile din perspectiva operationala si de ESG. Dincolo de faptul ca aceste proceduri vor fi solicitate de auditori, ele vor fi importante (odata ce sunt asimilate la nivelul intregii organizatii) deoarece vor permite companiilor sa implementeze factorii de ESG in organizatie, astfel incat sa fie reduse riscurile atat financiare, cat si reputationale.
In setarea unei guvernante eficiente va conta din ce in ce mai mult cultura existenta in cadrul companiei, nivelul de pregatire si aliniere al oamenilor, claritatea rolurilor (la fiecare nivel) in raportarea informatiilor cu impact ESG si in implementarea masurilor stabilite in cadrul comitetelor si/sau la nivel de leadership. Va fi nevoie sa se creeze o structura noua de implementare, vor fi necesare colectarea de seturi noi de date fata de prezent, iar monitorizarea va fi esentiala.
Toate aceste schimbari vor avea nevoie nu doar de “girul” managementului superior, ci va fi necesar sa fie realizate sub coordonarea acestuia, deoarece responsabilitatea legala este a top managementului. Citeam zilele trecute ca Franta este prima tara care a transpus in legislatie nationala, directivele europene, si a stabilit niste niveluri extrem de ridicate de amenzi si penalitati, care pot culmina cu inchisoare pentru managementul executiv, in cazul de non-compliance.
Interesant este ca in lumea financiara, se vorbeste de asemenea despre modificarea responsabilitatii fiduciare, astfel incat directorii sa fie liable din punct de vedere legal, daca nu actioneaza in conformitate cu cerintele ESG. In orice fel de coroporatie, top managementul va fi direct responsabil de aceste lucruri, si de aceea exista acest interes masiv de a alinia cat mai multa lume in organizatie pe temele ESG.
Care sunt corelatiile si interdependentele pe care tu le vezi intre aceasta tema si o tema mai comuna, cum este “leadership development”? Cum ar putea sa se uneasca temele “servant leadership” si “sustainabilty” pentru ca impreuna sa devina inca si mai relevante decat sunt luate separat?
Povesteam la final de an cu cineva dintr-o companie globala de head-hunting care imi spunea ca pentru toate recrutarile de senior leadership deja se cere obligatoriu know-how de sustenabilitate. Este suficient sa ne uitam pe analizele facute de EgoZender, Korn Ferry, Mckinsey, etc din ultimii doi ani, ca sa intelegem ca, la nivel de senior management, “sustainability of the governance & leadership model” sunt la fel de importante ca intelegerea rapoartelor financiare.
Stim deja de cativa ani ca nu mai exista leadership modern FARA sustenabilitate! Ca sa folosesc exemplul tau, nici o companie care se respecta nu mai promovează leadershipul autoritar, self-oriented, ci s-a mutat, pe axa, cat mai înspre “servant leadership”. In fapt, servant leadership presupune un engagement si o mai mare atentie acordată TUTUROR stakeholderilor relevanti, adica exact filosofia sustenabilitatii.
Ceea ce nu este explicit exprimat in servant leadership este responsabilitatea pentru “E” din ESG, adica Environment și Biosfera in general (decât dacă, in funcție de sector/industrie, biosfera este chiar un stakeholder direct).
Ma astept ca in perioada urmatoare, orice program de Leadership Development sa sincronizeze cel putin trei teme majore: Sustainability, Servant Leadership si Change Management, deoarece acestea sunt zonele esentiale care vor determina daca un leader de organizatie va avea sau nu succes in noul context de business care se creioneaza.
