Excesul de putere al managerilor – un comportament care corupe, slabeste si genereaza conflicte

Observati sedintele din companie, grupurile de lucru, intalnirile de briefing sau pe cele dintre manager si subordonat – si veti vedea vaste forme de manifestare a puterii. Urmarirea si folosirea puterii are efecte pozitive cand este pusa in slujba intaririi valorilor si sustinerii unui scop comun, dar este toxica si distructiva cand cineva vrea sa se joace cu ea.

Modul in care este folosita puterea reflecta maturitatea individuala si, in acelasi timp, manageriala. Urmarirea efectelor pozitive maturizeaza, dar jocurile de putere nu fac altceva decat sa reflecte infantilism. Indiferent de varsta. Urmarirea statutului adus de pozitie, a titlurilor, a privilegiilor, a intereselor personale arata doar un nivel scazut de maturitate. Jocurile de putere blocheaza cresterea, submineaza autonomia si suprima sentimentul libertatii, scad calitatea relatiilor de sustinere reciproca si cooperare. Putini stiu ca aceleasi efecte apar la toti cei implicati si fiecare parte este afectata in egala masura: inclusiv cei care abuzeaza de putere.

Sentimentul de afiliere, calitatea relatiilor si a conectarii, bucuria de a fi in compania altora fara a avea un anumit scop, sprijinul reciproc sunt nevoi psihologice de baza care reflecta umanismul, limiteaza abuzul de putere, arata intentii mature si hranesc cresterea. In ce fel isi submineaza propriul sentiment de libertate si autonomie un manager care isi foloseste puterea din dorinta de a avea totul sub control si ca nimic sa nu se poata face fara implicarea sa directa in executie? Sau unul care da vina pe niveluri superioare de management ale organizatiei?

Care este calitatea experientei cu care se hraneste un membru al echipei cand foloseste o forma a puterii si arata dezinteres intr-o sedinta sau cand blocheaza dialogul si colaborarea sub pretextul unor intrebari de clarificare? Ce ocazii de energie si aer proaspete rateaza un manager cand foloseste o forma a puterii pentru a limita optiunile propuse de un subordonat atunci cand ele nu se incadreaza in preferintele sale? Folosirea puterii are efecte sanatoase in foarte putine cazuri. Dorinta de a avea putere corupe si slabeste. Dorinta de putere alimenteaza si genereaza conflicte. Dorinta de a arata orice forma de putere este in primul rand autodistructiva.

CUM SA-TI LIMITEZI DORINTA DE A AVEA PUTERE?

Cauta sa sustii un scop comun, mai inalt decat cel individual. Diversifica modul in care te uiti la intentiile, activitatile si actiunile in care esti implicat. Exploreaza motivele si scopul activitatii: ce forme ale puterii descoperi printre ele? Ce alt scop social, mai inalt, mai nobil, ar putea sprijini actiunea ta? Ce poti sustine dincolo de dorinta de a arata putere personala sau dincolo de interesele echipei tale? Care din credintele si valorile tale ar putea sa intareasca aceasta noua perspectiva?

Cauta ocazii pentru a-ti observa, a-ti recunoaste si a impartasi cu onestitate ceea ce simti. Momentele de feedback cu un membru al echipei, de exemplu, sunt o ocazie excelenta de a arata deschidere si a-ti impartasi cu onestitate sentimentele subordonatilor. Cum te-au facut sa te simti atunci cand au facut ceva de calitate, dar si cand au promis ceva si nu s-au tinut de cuvant. Impartasirea unei emotii e o dovada de curaj si reflecta o relatie de incredere mare, de parteneriat.

Arata grija pentru cei din jur si lasa-i sa aiba grija de tine. Aloca atentie totala, reinvie-ti curiozitatea pentru cine sunt oamenii dincolo de raporturi ierarhice, titluri, ranguri si pozitii. Bucura-te de compania celui de langa tine si fii deschis si conectat la felul acestuia de a vedea lumea, fara a judeca. Arata-ti recunostinta pentru prezenta sa in jurul tau, pentru disponibilitatea de a te ajuta si lasa-te ajutat apreciind aceasta intentie.

De-a lungul anilor si datorita profesiei am avut discutii sincere cu foarte multi oameni care erau fie in cautarea puterii, fie „aflati inca la putere”, fie facusera un pas inapoi sau erau iesiti la pensie dupa mai multi ani intr-o pozitie de putere. Concluzia la care am ajuns este ca unele din cele mai indraznete acte de maturitate pentru un manager este sa-si recunoasca momentele in care face abuz de orice forma a puterii pe care o detine, sa fie deschis sa-si simta cu onestitate emotiile din acel moment si sa aleaga dintre multitudinea de reactii pe care le-ar putea avea pe cele prin care serveste un scop comun, modeleaza valori comune si prin care pune in valoare calitatile si punctele tari ale celor din jur.

Articol aparut in www.businessmagazin.ro