The Leadership Challenge: Ar fi potrivit sa incepem sa discutam despre humanship

Un interviu realizat de Viorel Panaite, Managing Partner Human Invest.

In primavara lui 1992, ma gaseam pentru prima data in fata cu o persoana care avea rol de CEO. Dupa Revolutie incepusem sa citesc carti despre acesti “super-oameni” din marile corporatii si despre legendele despre ei, dar atunci il cunosteam personal pe primul, Marian (Mike) Popa, CEO Xerox Romania & Moldova la acea vreme. Erau ani tulburi pentru tanara societate romaneasca si aceasta intalnire si-a lasat puternic amprenta in mine. Anii au trecut, pasii ni s-au mai intersectat din cand in cand, dar de ceva vreme cautam sa construim impreuna programe de leadership care sa fie de folos executivilor si echipelor lor. L-am rugat acum pe Mike sa ne impartaseasca cum vede el reconstruirea vitalitatii retelei sociale a organizatiilor.

*interviul a fost realizat inaintea invaziei Rusiei in Ucraina.

Care sunt cateva din temele comune de leadership pe care le vezi acum in organizatii si pe care din acestea ar trebui sa le adreseze in prima parte a acestui an astfel incat sa se refaca reteaua sociala care da viata si vitalitate unei organizatii?

In primul rand nu mai stiu daca putem vorbi de leadership si nu ar trebui sa imbunatatim si aceasta sintagma. Poate ar fi potrivit sa incepem sa discutam despre “humanship” sau “collectiveship” sau “socialship” sau orice alta exprimare care este incluziva si nu directiva. Ceea ce insa imi este clar este ca “follow me” va fi inlocuit din ce in ce mai mult de “let’s do it together”, ca informatiile, directiile, strategiile vor trebui sa fie cat mai participative. “Sense of being” este una din cele mai puternice caracteristici ale noii generatii, iar sentimentul de a fi util si – cum spunea Steve Jobs “make a dent in the universe” – devine mult mai puternic decat “am nevoie de o slujba deoarece am facturi de platit”. Si tocmai aici programele de management si coordonare care folosesc conceptul “situational” mi se par si mai potrivite decat in trecut deoarece pot fi multidirectionale si multinivel (pe toate nivelele). Pe scurt, temele comune pe care le vad sunt clasice: Toti pentru unul, unul pentru toti!  Unde-s doi puterea creste! Este vorba de NOI si nu de MINE!

Din punctul tau de vedere, ce aduce unei organizatii programul de leadership SLII pentru care esti si certificat? Dar managerilor participanti, din perspectiva provocarilor lor actuale, lor ce le-ar aduce? Care este valoarea unui limbaj comun de leadership in cadrul unei echipe?

Aceasta este o intrebare “Nescafe” : 3 in 1. SLII iti aduce in primul rand posibilitatea unei introspectii. Deoarece nu este un program de genul “eu spun – tu asculti” si este mai degraba un program care te pune pe ganduri, te face sa reflectezi, sa-ti pui intrebari, sa verifici pina sa ajungi la celebrul “A-Haa! “ (care mie mi se pare maximul pe care il poate obtine un coach). Iti clarifica multe lucruri din comportamentul si mentalitatea colectivului tau si o face prin convingere interioara si nu prin impunere academica. Managerii participanti au marele avantaj de a constientiza forta colectivului, capacitatea uriasa pe care o are daca este dispus sa niveleze ierarhia – fara sa-si piarda pozitia (deoarece toti – chiar daca nu recunoastem oficial – avem ego-ul nostru). Ba dimpotriva. Un colectiv catalizat prin “ïmpreuna” cimenteaza si mai temeinic pozitia oricarui manager si ii asigura calea spre promovare. Iar avantajul unui limbaj comun este simplu: ne intelegem.

Ai condus mari companii multinationale in Romania, ai pus pe picioare business-uri de la zero, ai acceptat sau ai cautat intentionat multe provocari, ai trecut prin multe procese de transformare si restructurare. Care ar fi cateva sfaturi de leadership pe care ti le-ai da pentru ca amprenta si mostenirea pe care le-ai lasat in aceste organizatii sa fie exemple de leadership inca si mai pozitive pentru cei din jur? Care ar fi cateva lectii pe care le-ai invatat astfel inca organizatiile sa fie azi atractive pentru oamenii buni pe care si-i doresc?

Eu nu sunt adeptul sfaturilor. Eu nu plec de la idea ca stiu mai mult decat altii. Poate am ceva mai multe experienta dandu-ma de mai multe ori cu capul de “barna existentiala”. Eu cred in constientizarea oamenilor a capacitatilor pe care le au, in a-si gasi “what makes them tick” dupa care sa-si urmeze acest ticait cu incredere. Pentru mine – in activitatea de coaching si mentoring nu exista decat doua onomatopee de apreciere : “A-haa” si “Wow!”. Tot ce-mi doresc in interactiunile mele este sa generez aceste doua onomatopee si sunt multumit.

De aceea tot ce pot sugera celor interesati sa lucreze cu oameni (i.e. to manage) este :

Ai incredere in tine. Total! Nu te crede mai destept decat altii doar pentru ca ai o functie. Indiferent la ce “etaj ierarhic”este plasat – un quadcore functioneaza mereu mai eficient decat un mono-core. Ai incredere in oamenii cu care lucrez si deleaga cat poti, dar complet. Sigur ca se vor face greseli, dar acesta este rolul nostru – sa-i ajutam sa nu mai faca. Dupa care vom creste exponential. Si “last but not least” un clasic de cand vremea : “Toti pentru unul, unul pentru toti! “