Leading for Recovery – Operez mult mai bine “impreuna”

Diana Ghinda este fondatorul comunitatii Training Cafe, comunitatea de practica pe care a inceput sa o construiasca din 2009. Este o initiativa din pasiune sa pentru a impartasi resurse de calitate pentru traineri si facilitatori si pentru a crea oportunitati de evolutie continua pentru acestia. Fiind bine conectata cu oameni din “learning & development” din organizatii, am invitat-o sa ne impartaseasca temele in jurul carora se asaza acum companiile, asa cum le-a auzit ea.

Criza in mijlocul careia suntem isi cere pretul pentru a ne duce la “urmatorul nivel”. Care este pretul pe care tu esti dispusa sa-l platesti ca sa depasesti provocarile, atat personal, cat si profesional? Cum te vezi la “urmatorul nivel”? In ce zone ti-ai crescut nivelul de “self-awareness” si ce ai descoperit despre tine?

Ultimele luni m-au dus mult cu gândul la criza de acum 12 ani, am avut momente de reflecție asupra asemănărilor și deosebirilor, a felului cum am gestionat atunci, la cum m-a ajutat acea criză să merg la următorul nivel. La acel moment principalele schimbări au fost lucrul împreună cu oameni pe care înainte i-aș fi considerat ‘competiție’, dezvoltarea câtorva rețele, comunități și ecosisteme care încă sunt importante în viața și munca mea, formările în coaching, hosting și system thinking.

În același timp am încercat să mă uit la această provocare din 2020 cu mintea deschisă, ca la un moment care nu s-a mai întâmplat niciodată, să am multe conversații cu antreprenori, profesioniști în resurse umane, traineri, facilitatori, coachi, profesori și să înțeleg cât mai mult din ce se repetă în ceea ce vedem fiecare în mediul în care activăm.  Profesional următorul an se vede de la mine foarte mult online, la fel cum au fost ultimele luni. Simt și o oportunitate și un preț de plătit pe termen scurt.

Procesele online consumă mult mai mult timp de pregătire, lucruri pe care în sală puteam să le fac în foarte puțin timp (cum ar fi un model desenat pe flipchart sau o împărțire a participanților în grupe de lucru) au nevoie în online de pregătire și de multe ori de o echipă mai mare decât în sală. În același timp ce ajunge la mine este că participanții au nevoie de procese de învățare sau de lucru în echipă mai scurte decât în sală (mai ales cei care lucrează de acasă, în special părinți care nu mai au sisteme suport pentru copii). Prețul principal pentru mine este timpul: mult mai mult timp investit în perioada de design a unui program, în întâlniri cu clienții și cu echipa, în testări și pilotări, în pregătire, în dezvoltarea mea profesională, în explorarea de oportunități noi, în grupuri de practică și reflecție, în conversații cu profesioniști în învățare și lucrul cu grupuri în România și în alte țări.

Ceva ce am descoperit despre mine în această perioadă este că operez mult mai bine ‘împreună’: în parteneriate, coaliții, comunități, ecosisteme. La criza anterioară am făcut un efort să pot opera așa, acum îmi e mult mai ușor în proiectele în care lucrez cu parteneri și cu echipe mai mari decât îmi e în proiectele gândite în capul meu. Am mai descoperit că operez tot mai bine în necunoscut, am mai puțină nevoie de a controla lucrurile, că zilele nu prea seamănă între ele și fiecare zi poate să aducă reușite mai mici sau mai mari sau eșecuri mai mici sau mai mari și indiferent ce ar aduce e super important să fiu atentă la starea mea (sănătate, vitalitate, gânduri, emoții).

Esti foarte conectata la realitatile interne ale multor organizatii prin comunitatea pe care o conduci. Care sunt in opinia ta cateva din cele mai relevante teme pentru organizatii si pentru indivizi in perioada asta?

Temele pe care le aud constant în ultimele luni sunt din domeniul lucrului remote/work from home, echipe virtuale/teamwork online, instrumente pentru lucrul online, work from home etiquette, învățare virtuală, rezolvare de probleme, managing change și leadership.  În ultimele luni aud tot mai mult: wellbeing, reziliență, inteligență emoțională, empatie, impact, system thinking, ecosisteme. Observ și o creștere a programelor de coaching individual și de echipă, cel puțin în organizațiile cu care sunt conectată.

Ce shift-uri majore simti ca au mari sanse sa se realizeze in viata organizatiilor din Romania? Ce crezi ca vor reusi sa faca organizatiile in perioada asta pentru a-si creste capacitatea de adaptare de a opera intr-o lume noua?

Aud din multe conversații că e foarte diferit în organizații cu 5 oameni și în organizații cu 1000 de oameni, provocările sunt diferite, oportunitățile sunt diferite, nu reușesc încă să văd schimbări sistemice, cred că la sfârșitul anului e mai ușor de văzut ce s-a schimbat în 2020 și e dus și în 2021. Ce aud și văd în organizații în ultima jumătate de an este o mai mare deschidere pentru conversații și co-crearea de soluții, mai multă colaborare și mai puțină competiție, mai multă flexibilitate organizațională (inclusiv scăderea birocrației), leadership participativ și sistemic, concentrare mai mare pe impact, atenție mai mare și resurse în echipe pentru sănătate și wellbeing.