Leadership in 2019: La ce excese trebuie sa fie atenti liderii companiilor in acest an

 by Viorel Panaite 0 comments

Petrecem la locul de munca o mare parte din timpul nostru, muncim azi peste 40 de ore pe saptamana. Simt insa la tot pasul nevoia oamenilor de a munci diferit. Nu mai vrem sa fim resurse sau obiecte ale organizatiilor, ale celor care detin puterea. Vrem o calitate mai buna a vietii la locul de munca. Ne intereseaza mediile de lucru care incurajeaza echitatea, dialogul, relatii de parteneriat, calitatea, munca cu scop, cresterea profesionala.

Companiile din Romania isi cauta inca calea prin care sa puna in valoare potentialul si ambitiile angajatilor lor. Cateodata cautarile sunt intentionate, dar de cele mai multe ori navigeaza la intamplare in aceasta tema. Iar navigatul la intamplare, fara misiune, este dezordonat, risipeste energia si apetitul natural al oamenilor pentru contributie si pentru a fi lideri responsabili in comunitatilor lor. Navigatul la intamplare, fara misiune, fara timp dedicat reflectiei, fara reglarea mentalitatilor duce la excese asa cum un stil dezordonat in viata personala ne duce la excese: ajungem sa mancam prea mult, sa bem prea mult alcool sau cafea, sa dormim prea putin sau sa fim prea sedentari. Navigatul la intamplare la locul de munca are excesele lui: ajungem sa fim mereu pe fuga sau devenim prea confortabili si prea nepasatori cu ce se intampla in jurul nostru, ne face sa exageram si cand suntem nemultumiti de ceva si cand vorbim de lucruri bune.

Va propun mai jos sa reflectati la doua excese majore pe care ni le aduce navigatul la intamplare, excese pe care le vad frecvent in companiile cu care interactionez prin natura munca pe care o fac.

1. Obsesia pentru realitate. Cand esti obsedat de realitate ti-e greu sa te uiti spre viitor
De cele mai multe ori, cand esti prea atasat de un lucru el se intoarce impotriva ta. Suntem azi atat de obsedati de realitate incat a ajuns sa ne impovareze: totul trebuie “livrat” ieri, ceea ce nu se masoara pare sa nu mai conteze, iar in goana continua dupa masurat pierdem contactul cu ce este cu adevarat relevant. “Realitatea vine peste mine”, avem obiceiul sa spunem cand nu o tinem la distanta care ne prieste. Conectarea in exces la realitate ne indearteaza de fapt de ea si ne produce iluzii, ne ingusteaza perspectiva, ne omoara imaginatia si creativitatea, ne inchide intr-o lume din ce in ce mai mica.

Ce ar putea face angajatii (manageri si non-manageri)
In primul rand, distanta la care ne asezam fata de realitate conteaza! Cand remarcam ca suntem la o distanta prea mica (adica, majoritatea timpului si a conversatiilor este despre trecut, despre “azi” si despre “maine”, despre actiune si indicatori, despre probleme de rezolvat si de adminsitrat), e important sa invatam sa punem lucrurile in perspectiva. Care este misiunea personala pe care o am? Cat de constructiva este si care este calitatea ei? Ce trenduri care mi-ar putea influenta dezvoltarea mea profesionala vad? Ce lucruri bune vad colegii mei in viitor aici unde lucram acum? Sunt cateva intrebari care ne pot ajuta sa luam distanta cand simtim ca ne apropiem exesiv de mult de realitate.

Daca vrem sa avem o viata mai frumoasa la locul de munca, daca vrem sa nu ne mai zbatem doar pentru supravietuire, fiecare din noi trebuie sa stie sa-si descrie viziunea despre cum ar dori sa arate mediul de lucru ideal acolo unde lucreaza in prezent si cum si-a propus sa contribuie la construirea lui. In plus, daca esti manager invata sa vorbesti pozitiv celor pe care ii conduci despre posibilitatile interesante pe care le intrevezi in viitor si despre viziunea pentru care lucrati impreuna. Este un semn de leadership bun!

2. Obsesia pentru actiune. Preocuparea pentru actiune este mult prea mare in defavoarea reflectiei, a construirii sustinerii si a angajamentului
Organizatiile sunt acum foarte incinse in cautarea cresterii cu orice pret, desi asta aduce o calitate a vietii mai proaste, nu mai bune si se face cu pretul slabirii sustinerii si a angajamentului angajatilor. Marginile de profit se erodeaza, prea multa atentie este data actiunii si ritmului de crestere si prea putin consolidarii. Structurile organizationale existente, procesele de luare a deciziei sunt inca parca prea greoaie si prea costisitoare – dar putini isi iau timp sa reflecteze pentru ca sunt prea mult cu ochii pe actiune si pe crestere.

Cresterea are insa nevoie de sustinere si angajament ca sa fie sustenabila. Goana dupa profit a actionarilor a inceput deja sa atraga nemultumirea esaloanelor superioare de management care sunt tot mai obosite si au o disponibilitate tot mai mica de a construi in organizatie sustinere pentru planurile de crestere care li se solicita. Fara sustinere si angajament, excesul de actiune ne slabeste si ne lasa cu spatele descoperit la primul “hop” mai mare (plecarea unor oameni cheie, o perioada lunga de munca intensa, restructurarea companiei, etc)

Ce ar putea face angajatii (manageri si non-manageri)
Forumurile de dezbatere cu senior management-ul (Board + N-1, N-2 – de la caz la caz) sunt in prezent mult prea putin folosite pentru reflectie, pentru construirea sustinerii si a angajamentului in organizatie. La fel, spatiile sedintelor departamentale, de echipa sau alte intalniri de lucru sunt sub-utilzate pentru scopul construirii angajamentului oamenilor. O cultura a sustinerii si a angajamentului se construieste in primul rand in timpul unor astfel de momente de lucru, in intalnirile mai largi de lucru, si apoi intretinute prin alte evenimente sociale. Empatia si ascultarea reciproca trebuie sa ia loc monologurilor, agenda intalnirilor sa fie construita si prin implicarea celor invitati (nu doar a superiorilor lor), recunoasterea greselilor trebuie sa ia loc demonstratiilor de forta, respectarea promisiunilor sa ia loc actiunii oportuniste. Ascultarea este principala competenta care construieste sustinere si angajament, indispensabila managerilor care se considera profesionisti.

In acelasi timp, fiecare angajat (manager si non-manager) trebuie sa stie ca e primul responsabil de calitatea motivatiei sale si este responsabil sa invete ce sa faca pentru a avea grija de ea. Indiferent de natura muncii si de specializare, indiferent de domeniul de activitate, angajatii care vor sa fie profesionisti trebuie sa-si cultive o mentalitate care sa-i indemne la reflectie, sa invete cum sa construiasca incredere reciproca, sustinere si angajament in jurul lor.

Ne reducem excesele in viata personala doar cand suntem cu adevarat hotarati sa o facem. Pentru a avea un leadership mai bun, pentru a atrage si retine oamenii buni si valorosi organizatiile trebuie sa-si dedice timp in 2019 pentru a-si reduce si regla excesele majore pe care stiu ca le fac. “Care din obiceiurile proaste pe care le am si pe care sunt pregatit sa le schimb? Ce schimbari in stilul meu de viata sunt pregatit sa fac? Cum pot folosi criza prin care trec ca sa imi reduc excesele?” – sunt intrebari care ar aduce o calitate mai buna a vietii oricarui angajat si oricarei organizatii.