Viorel Panaite: Manifest pentru combaterea cinismului

*Articol semnat de Viorel Panaite in 17 mai 2019 pentru HRManagerOnline.ro

E posibil sa ma insel si m-as bucura mult sa fie asa – dar parca tot mai multe initiative sunt intampinate in societate cu cinism si opozitie. E la moda sa fii cinic, da bine sa gasesti punctele slabe ale unei idei noi, esti aplaudat ca ai gasit motivul principal pentru care ceva nu va functiona, primesti zeci de aprecieri cand faci exces de ironie pentru o idee sau o greseala a unuia de langa tine. Mie mi se pare ca cinismul ocupa azi o parte prea mare din natura noastra.

Ce face ca cinismul sa fie atat de popular? Ce-l face atat de atractiv? De ce este imbratisat atat de repede?

Prin definitie, cinismul pleaca de la neincrederea in ceilalti. Cinicii STIU fara urma de indoiala ca interesul personal sau alte motive nespuse si actiuni lipsite de onestitate conduc agenda celorlalti, cinicii STIU imediat cand “totul e o mare farsa” facuta ca cineva anume sa profite. Cinicii nu cred in intentii bune si oneste pentru ca spiritul lor foarte fin de observatie vede imediat “adevaratele” intentii. Intr-o societate cu valori de supravietuire, defensive (cum este inca societatea noastra din punctul meu de vedere) cinismul ajunge sa fie prima linie de aparare a interesului personal si printre cele mai folosite arme ofensive de distrugere a scopului comun.

Cinismul ofera sentimentul de putere si probabil de aceea este atat de popular si atat de atractiv. Intr-o cultura defensiva cei mai cinici par a fi si cei mai influenti oameni. Ei se urca rapid pe treptele ierarhiei (calcand peste cadavre, lucru despre care se vorbeste prea putin), isi asuma roluri de reprezentanti si amplificatori ai insecuritatilor noastre, ocupa rapid spatii care par lasate libere (de oameni mai civilizati), isi folosesc la maxim calitatile si talentele pentru a-si urmari acerb interesul personal (din moment ce ei STIU ca TOATA lumea isi urmareste mai intai interesul personal). Doar viata este o jungla si o lupta pentru supravietuire, nu!? Problema este ca intr-o cultura a supravietuirii chiar asa arata viata de zi cu zi, si de aceea este foarte greu sa ii combati pe cinici.

Cinicii au de partea lor trecutul, au de partea lor exemple din istoria organizatiei, au dovezi incontestabile ca lucrurile s-au intamplat asa cum spun ei. Cu cat e mai defensiva cultura, cu atat mai mult prospera cinismul. Si cu cat te lupti mai mult cu el cu atat infloreste mai mult si se raspandeste mai repede peste tot. Cum sa-i castigi de partea ta pe cinici oferindu-le garantiile si certitudinile pe care le cer intr-o lume ambigua, in care nu stii ce iti aduce ziua de maine, iar viitorul este atat de volatil? Fiti deci foarte atenti cu promisiunile pe care le faceti oamenilor cinici si cu sperantele pe care le exprimati de fata cu ei.

Sa fim inteligenti

Orice atac frontal cu cinismul are putine sanse de succes: pierdem si risipim multe resurse, unii dintre aliatii nostri vor ceda si vor trece de partea cinicilor slabindu-ne si mai mult fortele, victoria ar putea deveni doar o fantezie. A incerca sa-i luam de partea noastra in contextul unei schimbari organizationale, de exemplu, e o naivitate adolescentina sau chiar o utopie – putine sanse. Incercand sa-i cumparam, le dam automat castig de cauza, validandu-le pozitia. Atunci, scopul este de a-i dezarma, nu de a lupta cu ei.

In loc de a-i provoca, de a incerca sa-i convingem ca s-ar putea insela, ca ar putea fi si alte perspective sau alte adevaruri decat cele ale lor, in loc de a le alimenta energia si de a le intari prin asta pozitia, avem si o optiune mai inteligenta. Dar avem nevoie de valori umaniste autentice pentru a o activa.

Stiti cum ii intampin eu pe cinici? Indiferent de tema. Fie ei clienti sau potentiali clienti, prieteni, participanti la workshop-urile mele, oameni cu care interactionez in diverse locuri. Le spun cu toata sinceritatea mea ca e posibil ca ei sa vada lucrurile asa cum le vad si ca le impartasesc cu onestitate o parte mare din neincrederea pe care o arata. Le mai spun in acelasi timp ca eu am ales sa fiu curios, sa am incredere sa vad unde ma duce procesul, si poate voi descoperi lucruri interesante sau poate voi avea ocazia sa fac lucruri care conteaza. Le spun ca eu am ales sa-mi asum responsabilitatea. Nu incerc deloc sa-i conving de ceva anume, nu incerc deloc sa-i conving sa adopte perspectiva mea sau “sa cumpere” ceva de la mine. Le fac doar o invitatie pe care ei aleg sa o trateze cum doresc. Este in fapt o invitatie de a-si asuma responsabilitatea pozitiei lor, o invitatie la o viata de adult cu toate consecintele pe care le aduce ea.

Le mai spun ca am ales sa am incredere si speranta, ca eu cred ca lumea e mai buna de atat, ca e o decizie care ar putea sa ma faca sa par naiv, dar ca eu voi face tot ce-mi sta in putere sa fac un pas cu speranta asta in mine, asumandu-mi costurile si consecintele pe care le stiu sau nu. Le spun ca nu ii fortez deloc sa accepte invitatia mea. Sa faca pasul catre ea doar cand vor avea incredere.

Am pierdut clienti? Da, multi, dar cei cu care voiam sa lucram cu adevarat s-au indreptat ulterior catre noi, la momentul potrivit. Nu vrem sa lucram pentru toata piata, ci doar cu clientii care ne aleg voluntar, fara sa fie constransi sau sedusi in vreun fel sau altul: atunci ne sunt adevarati parteneri si ambasadori. Am pierdut suport si sustinatori ai unor initiative interne in companie? Da, dar cei de care aveam nevoie, dupa un timp de reflectie in care i-am sprijinit cu rabdare, au revenit sa puna umarul la scopul comun.

Combatarea cinismului se face prin etica, prin valori autentic umaniste, prin incredere reciproca. Sunt lucruri care nu se pot mima, iar atunci cand sunt mimate ne prabusesc intr-o micime absoluta, parca mai irelevanta decat cinismul autentic. Combaterea cinismului se face prin disponibilitatea noastra de a avea incredere, de a ne asuma consecintele acestei alegeri, de a ne asuma curajos riscul de a fi inselati si vulnerabili.