Viorel Panaite: Un lider, femeie sau barbat, construieste echilibru si prosperitate atunci cand isi pune in valoare atat dimensiunea feminina, cat si pe cea masculina
Opinie publicata in Revista Cariere
Paradoxurile definesc viata noastra de zi cu zi. Ne invata si ne ajuta sa nu uitam ca pentru a evolua trebuie sa impletim universuri care ar parea la prima vedere ca nu pot coabita unul cu celalalt. Paradoxurile ne invata sa gandim inclusiv, ne invata ca universurile nu se exclud oricat de diferite ar fi, ci sunt complementare, ne invata sa gandim in termeni de „si / si“, nu in termeni de „sau/sau“.
Cred ca liderii de care avem acum nevoie mai mult ca oricand – in societate, in politica, in companiile private, in administratia publica, atat femei, cat si barbati – sunt cei care stiu si pot sa impleteasca onest interese contrare si sa uneasca lumi pe care multi le-ar vedea ireconciliabile. Profit si sustenabilitate, interes de grup si interes de tara, emotie si logica, realitate si viziune, patronat si angajat, vanzari si profit, ideologii politice care se bat cap incap, sunt doar cateva arii in contradictie si in care liderii buni, femei si barbati, stiu sa gaseasca solutii.
Un lider, femeie sau barbat, construieste echilibru si prosperitate atunci cand isi pune in valoare atat dimensiunea feminina, cat si pe cea masculina. Autorul acestui studiu Harvard Business Reviewne invita de fapt sa descoperim cat de valoroasa este dimensiunea feminina a oamenilor si cat de mult ne ajuta ea in procesele de leadership dintr-o organizatie.
Femeile si barbatii care au succes in roluri de conducere isi exprima bine atat dimensiunea feminina, cat si pe cea masculina. Astfel, concluzia cercetarii respective a fost ca femeile care sunt lideri buni stiu cum sa fie in acelasi timp si exigente si incurajatoare; si autoritare, si participative; si orientate pe propriile interese, si in slujba celorlalti; si distante, si accesibile.
Un „adevar popular“ spune ca femeile au creierul drept mai dezvoltat decat al barbatilor. Asta inseamna un potential mare de a gandi holistic si creativ, si poate un potential mai mare de a opera bine cu paradoxurile din viata de zi cu zi, de a construi dialog acolo unde sunt contradictii. Din conversatiile pe care le am cu femei in roluri de conducere – de echipe, departamente, organizatii – unele isi cunosc acest potential si isi fructifica cu curaj rolul in societate, iar „spatiul pe care il cultiva“ infloreste pur si simplu.
Alte femei se uita cu indoiala la puterea neconventionala pe care simt ca o au, se uita cu nesiguranta la asteptarile pe care societatea le are de la ele, si astfel aleg in final sa conduca in stil conventional – „comanda si control“, adica doar din dimensiunea lor masculina, injumatatindu-si singure resursele si potentialul.
Citeste tot articolul in Revista Cariere
