Adaptarea la schimbare este cuvantul de ordine in acesti ani! De la nenumarate schimbari minore zilnice pe care (inca) le mai gestionam, la schimbari majore care cer o reconfigurare drastica a planurilor chiar si pe termen scurt, fara a mai vorbi de planurile pe termen termen mediu si lung. Adaptarea la schimbare nu se face usor, ci cere efort suplimentar sustinut: observarea trendurilor, conversatii cu oameni din domenii diferite, efort personal de revizuire si de reincadrare a realitatii curente, intelegerea interdependentelor dintre factori care la prima vedere nu au legatura unul cu altul si multe altele. M-am revazut de curand cu Nora Dobre, Senior People Lead Temenos & Associate Teacher la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca si am profitat sa aflu cateva din perspectivele ei fata de aceasta tema.
Atunci cand vrem sa avem o abordare sistemica in adaptarea la schimbare trebuie sa tinem cont de legaturile intre componentele care alcatuiesc sistemul si cum acestea se pot sustine. Chiar si atunci cand trece printr-o operatie, o interventie chirugicala – procesul de recuperare a pacientului este direct influentat de sanatatea, de vitalitatea “sistemului”. Tinand cont de aceste lucruri, putem fructifica constructiv schimbarile si transformarile prin care trecem, in favoarea noastra si a comunitatilor in care lucram si traim. Adaptarea la schimbare cere cultivarea constanta a unor dimensiuni esentiale. Care sunt insa parghiile cele mai eficiente pe care sa punem accent pentru o eficienta sporita? Ce teme sa alegem daca ar fi sa prioritizam?