Leadership autentic in pragul varstei de 45 de ani: cheia este trecerea de la succes la semnificatie!

L-am cunoscut pe Serban Toader (actual Presedinte si Co-fondator al Future of Leadership Institute) la mijlocul anilor 2000, cand am avut cateva proiecte derulate impreuna cu organizatia in care era partener la acea vreme. Imi place sa tin legatura cu cei pe care i-am cunoscut in perioada mea de constructie si de consolidare profesionala. L-am regasit in acest an reflectand cat se poate de serios la o tema extrem de relevanta: sustinerea managerilor aflati in etapa +45 de ani sa-si regaseasca apetitul pentru leaderhip autentic si constructiv, exact in anii cand ar avea cel mai mult de oferit celor pe care ii conduc. Care ar putea fi temele prioritare de leadership ale acestor manageri astfel incat sa-si gaseasca forta si apetitul de a mentine si promova standarde si practici de leadership cat mai inalte?

Traim vremuri si realitati in care energia pentru leadership a managerilor de la toate nivelurile este la cote din cele mai reduse. Volume tot mai mari de munca, nenumarate interactiuni intense care uzeaza, instabilitatea ridicata a mediului din interiorul organizatiilor si din piata – sunt doar cateva caracteristici ale peisajului organizational al lumii de azi, care pun o presiune in crestere constanta. Cum ar putea managerii sa-si gaseasca azi forta si perspectivele pentru a se bucura mai mult de responsabilitatea conducerii echipelor lor?
In ultimele doua decenii, leadershipul a devenit un adevarat maraton cu obstacole: responsabilitatile s-au inmultit, dar nicio sarcina nu a disparut din peisaj. Cum performanta si atingerea obiectivelor continua sa ramana esentiala pentru supravietuirea in pozitii de top, liderii sunt adesea tentati sa caute inspiratie in retete rapide si sloganuri populare precum „Leaders eat last” sau „Leaders lead from the front”. Insa, fara o analiza critica, aceste concepte pot ajunge sa fie simple lozinci, irelevante sau chiar nocive in anumite contexte.

Adevarata motivatie nu vine din a urma orbeste fiecare trend, ci din capacitatea de a filtra si adapta ideile la propriul context, de a evalua cu calm ce aduce cu adevarat valoare echipei si organizatiei. Pentru mine, regasirea energiei si a sensului presupune o auto-reflectie constanta, prioritizarea actiunilor cu impact real si, nu in ultimul rand, recunoasterea propriilor limite. Desi sprijinul celor apropiati este esential, provocarea majora ramane sa acceptam feedback-ul sincer si sa cerem ajutor atunci cand simtim ca nu mai putem avansa singuri. Leadershipul autentic inseamna sa ai curajul sa-ti asumi vulnerabilitatea si sa-ti regasesti motivatia acolo unde conteaza cu adevarat: la intersectia dintre valori, actiuni si impactul asupra celor din jur!

Privind inainte, care ar putea fi viitorul leadership-ului la toate nivelele unei organizatii? Prin ce mijloace si-ar putea consolida rolul sau central in vitalitatea, atractivitatea si performanta unei organizatii?
Leadershipul ramane, prin natura sa, un domeniu imposibil de prezis cu exactitate – nu putem sti cum va evolua sau ce ne rezerva viitorul. Aceasta incertitudine nu este doar fireasca, ci reprezinta chiar esenta si frumusetea leadershipului: sa fii lider inseamna sa pasesti cu incredere in necunoscut, sa iti asumi responsabilitatea nu doar cand drumul e lin, ci mai ales atunci cand orizontul se tulbura si directia pare neclara. Paradoxal, tocmai aceste momente de incertitudine aduc cele mai mari sanse de crestere si satisfactie, atat pentru lideri, cat si pentru organizatiile lor!

Intr-o astfel de lume, teoria complexitatii ofera o sursa valoroasa de inspiratie si un instrument util pentru liderii care doresc sa navigheze cu succes printre valurile schimbarii. Pe mine m-a inspirat sa vad liderul viitorului ca pe un „ambiguity surfer” – cineva care nu incearca sa controleze fiecare val, ci isi dezvolta agilitatea, curiozitatea si prezenta pentru a se adapta rapid si a lua decizii chiar si atunci cand informatiile sunt incomplete. Rezilienta devine astfel o superputere: abilitatea de a te ridica dupa esecuri si de a transforma necunoscutul in oportunitate!

Pe scurt, cred ca leadershipul va apartine celor care indraznesc sa navigheze incertitudinea cu incredere, transformand complexitatea in inspiratie pentru cei din jur.

Viața la 40+ în companii. De la angajații în situații vulnerabile, la managerii greu de clintit, care creează o cultură toxică.

Din punctul tau de vedere, care ar putea fi temele prioritare de leadership ale managerilor cu o varsta de +45, astfel incat sa-si gaseasca forta si apetitul de a mentine si promova standarde si practici de leadership cat mai inalte?

Dupa varsta de 45 de ani, liderii de la toate nivelurile se afla la o rascruce fascinanta a carierei lor: leadership autentic sau irelevanta!


Liderii care au trecut de pragul varstei de 45 de ani se afla la o rascruce fascinanta a carierei lor, unde motivatia devine fie combustibilul unei noi ascensiuni, fie provocarea care ii tine pe loc. Pe de o parte, exista acei executivi care au inteles ca leadershipul nu este o medalie pe care o agati pe perete, ci o aventura continua. Ei nu se tem sa iasa din zona de confort, ci cauta cu aviditate noi oportunitati, noi provocari, si sunt mereu gata sa urce inca o treapta pe scara leadershipului. Pentru acesti lideri, cheia este sa nu lase succesul trecut sa duca la inertie, ci sa-si mentina curiozitatea vie, sa redescopere acea scanteie care le-a aprins cariera la inceput si sa-si antreneze constant rezilienta pentru a face fata presiunii si schimbarii continue.

Dar exista si reversul medaliei: tot mai multi executivi ajung la un platou profesional, unde simt ca evolutia s-a oprit, iar motivatia s-a evaporat. Aceasta stare nu e doar o simpla stagnare, ci adesea semnalul unei crize de identitate profunde. Dupa ce au bifat toate obiectivele exterioare, multi descopera ca au pierdut legatura cu propriul scop, iar succesul devine gol si lipsit de sens. Pentru acesti lideri, stagnarea trebuie privita ca un semnal de alarma: este momentul sa-si regandeasca drumul, sa-si realinieze valorile personale cu obiectivele profesionale. Cea mai curajoasa decizie este sa se priveasca sincer in oglinda, sa accepte vulnerabilitatea autoreflectarii si sa caute sprijinul celor de incredere – fie ei colegi, prieteni, familie, sau mentori externi. De aici incepe adevarata reinventare!


Serban Toader este auditor financiar si consultant cu peste 30 de ani de experienta in domeniul financiar, strategic si de leadership. Detine un Executive DBA in leadership si schimbare organizationala de la Ecole des Ponts Business School, Paris. Este Presedinte si Co-fondator al Future of Leadership Institute, organizatie dedicata dezvoltarii leadership-ului in Romania prin cercetare, experiente transformatoare si sprijin pentru performanta.

Intre 2007–2018, a fost Senior Partner la KPMG Romania si Moldova si membru executiv in Comitetul Director al KPMG Europa Centrala si de Est. Serban ocupa pozitii de membru non-executiv in Fundatia OMV Petrom (prezent) si a fost Presedinte al Consiliului de Administratie United Way Romania (2016–2018), Vicepresedinte la Consiliul Investitiilor Straine Romania (2010–2012) si membru in Institutul Aspen Romania.