Participantii devin “elevi” din ce in ce mai responsabili
Se apropie vacanta, au trecut 6 luni din acest an, am tras o linie in ce priveste progresele facute de noul model de business al companiei, facute de colegii mei, de mine personal. Si totusi e ceva in plus fata de perioada 2000 – 2008, ceva care a adus mult oxigen si aer proaspat in jurul nostru: atitudinea participantilor din salile de curs.
Par acum mai colaborativi cu facilitatorul si mai dispusi la reflectie sau la exersarea practica a unor abilitati de baza (a asculta, a spune “multumesc”, a pune intrebari, a da feedback, etc). Se asculta mai mult intre ei si nu mai pun sub semnul intrebarii, ca pana nu demult, utilitatea si valoarea in practica a programelor. Vin la sesiuni cu teme personale serioase si cu aspecte pe care ei vor sa si le imbunatateasca – nu pentru ca “au fost trimisi” de sef sau de companie.
Ce s-a schimbat fata de perioada de pana in 2008? Am luat in considerare, mai jos, cateva aspecte care ar putea sta altfel acum:
Maturizarea, odata cu trecerea anilor
Ma uit in salile de curs si … realizez ca sunt alaturi de persoane care nu mai au 25 – 35 de ani, ci 35 – 45 de ani! Zece ani inseamna mult: lectii de viata, experiente bune si proaste, divorturi si o a doua casatorie, demiteri, copii sau parinti care cer un nivel mai mare de responsabilitate, succese si esecuri antreprenoriale, experiente internationale – toate aceste lucruri ne-au facut pe toti sa invatam ce inseamna sa fim prezenti si sa valorificam din plin orice oportunitate de a invata.
“Dar daca s-ar putea sa ma insel?”
Este o expresie pe care nu o vedeam prea des pe fetele participantilor pana cu ceva timp in urma: fiecare era convins de adevarul sau, avea argumente clare si solide, iar punctul sau de vedere trebuia sa fie mai bun decat al oricaruia din sala. Odata cu criza am devenit mai confuzi, ne-a trezit din realitatea clara in care traiam si eram detinatorii celei mai bune solutii, ne-a ajutat sa ne punem intrebari. Atitudine care ne face cu adevarat preocupati sa aflam cum se vad lucrurile si din alta perspectiva, ne face mai atenti, mai flexibili.
Mize personale mai mari
Cei care realizeaza ca se apropie de 40 de ani, realizeaza in acelasi timp ca se apropie de jumatatea vietii lor! Mai au o buna “bucata de zbor”, dar nu suficient “combustibil” pentru a se “intoarce” la punctual de plecare si a o lua cu totul de la capat. Moment in care multi dintre noi isi fac un “midlife review”: Cine sunt acum? Ce am realizat? Ce as putea face diferit? Cine imi propun sa fiu? “Acum ori niciodata!”. Mize mai mari au aparut odata cu criza si in alte dimensiuni: asteptari mai mari atat din partea sefilor, cat si din partea subordonatilor, competitie mai mare pe piata muncii, pozitii de “senior management” din ce in ce mai putine, alte decizii importante de luat la nivel personal. Toate acestea creaza premisele unei atitudini orientate cu adevarat catre invatare si crestere.
Dar oare ce s-a intamplat cu noi, ca si facilitatori, in acesti ultimi ani?
Ma uit la randurile de mai sus si vad, ca intr-o oglinda, ca sunt aceleasi lucruri care s-au schimbat si la noi: am simtit ca au trecut peste 10 ani de experiente, dezamagiri, reusite, esecuri si lectii; ne-am ridicat propriile intrebari si am avut propriile dileme si dubii; ne-am gasit la randul nostru si ne-am apropiat oameni capabili, smeriti, extraordinari, care ne-au aratat cum sa ne intoarcem la “pasii de baza” ai acestei profesii daca vrem sa evoluam – lucrand din greu cu noi insine, pentru a scapa de vechile metehne – atitudini si obiceiuri!
Avem si noi aceleasi mize personale mai mari decat le aveam in urma cu 10 ani: clientii si-au crescut standardele si ne-au provocat astfel sa ni le crestem pe ale noastre – daca vrem sa supravietuim si sa-i avem in continuare parteneri; suntem la “al 2-lea mariaj” cu propria companie – moment in care simti ca, pentru urmatorii 10 – 15 ani, ar trebui sa-ti dovedesti ca ai invatat ceva din primul “mariaj”; sunt din ce in ce mai putine locuri in “liga senioara” a industriei noastre – decidentii responsabili stiu deja in ce domeniu exceleaza fiecare companie de training, dupa ce au avut timp suficient sa le testeze. Si nu mai poti mima cine esti.
In concluzie, vazand cum merg lucrurile, eu mi-am propus sa fiu un elev mai responsabil in urmatorii ani si sa invat urmatorul truc: sa lucrez cu mine si sa-mi cresc propriile standarde pentru a-i avea in jur doar pe participantii care doresc sa lucreze cu ei insisi ca sa si le creasca pe ale lor.
