[Meet the trainers] Marius Tanase: “Nu pierdeti timpul cu indecizia. Cel mai important lucru pe care l-am invatat despre emotii este ca in 99% din cazuri stim ce vrem”

 by Lectia de leadership 0 comments

Pentru mai mult de 8 ani in rol de Director Executiv al uneia din cele mai mari companii de distributie din domeniul farmaceutic, Marius Tanase a dezvoltat una din cele mai performante echipe din piata, construind mereu servicii inovative pentru partenerii companiei. De curand, Marius s-a alaturat echipei Human Invest, fiind certificat sa conduca workshop-uri de SLII® si sesiuni de coaching individual si team-coaching. 

Cand si cum ai ajuns sa faci parte din echipa Human Invest?
Prin octombrie anul trecut, in mod natural. Discutam de mult cu Viorel ca daca, vreodata, intentionez sa fac si altceva, atunci ma asteapta in echipa Human Invest. Dupa 17 ani de vanzari si management, am zis ca am nevoie sa trag aer in piept si 2 sau chiar 3 saptamani de concediu nu vor mai fi suficiente. Dupa ce am renuntat la rolul executiv (sau chiar inainte daca nu ma insala memoria), unul din primele telefoane a fost de la Viorel, restul a mers de la sine.

De-a lungul carierei tale, ai avut mai multe roluri de conducere intr-o companie. Care e cea mai importanta lectie de leadership pe care ai invatat-o?
Ca daca vreau rezultate importante, memorabile, nu doar bune, atunci nu pot fugi de oameni, de discutiile cu adevarat profunde cu ei, de a-i asculta cu adevarat. Nu ma pot ascunde dupa email, prezentari, sedinte, interactiuni superficiale. Astea erau suficiente ca sa-mi pastrez slujba, dar eu doream mai mult.

Cum ai descrie parcursul tau profesional de pana acum?
O linie ascendenta franta. ☺ „Franta” in mod pozitiv, adica am pornit de foarte jos, din pozitia de reprezentant de vanzari cu 300 de dolari salariu, apoi am avut privilegiul sa ocup o gramada de pozitii si sa lucrez cu oameni din toate departamentele unei firme mari. M-a ajutat enorm. Apoi am provocat ceea ce se cheama in limbaj englezit o „disruption” in care mi-am resetat organismul si psihicul. Am cascat si mai mult ochii la ce e inauntrul si in jurul meu. Deocamdata e bine si inca profit de aceasta experienta. Mai incolo, cine stie, poate voi face inca o data pasul spre vreo organizatie…

Ce te-a facut sa devii facilitator de Situational Leadership® II Experience?
Trebuia sa incep de undeva. Formal, cu „patalamaua” la mana. Cursul asta a fost primul curs serios si care a declansat schimbare in mine si in organizatia in care lucram atunci. In 2010, cred. Am simtit ca e un loc potrivit pentru mine sa incep si constat acum, dupa trei sesiuni facilitate de mine, ca am avut dreptate si mi se potriveste. In plus, nu poti sa negi satisfactia de la finalul cursului, cand oamenii adopta limbajul si glumesc unul pe seama altuia folosind nivelurile de dezvoltare si stilurile de leadership…SLII, dupa ce termini sesiunea din pozitia de cursant, iti da senzatia inedita ca faci parte dintr-un club de elita si nu e chiar departe de adevar…

Cum ai decis sa urmezi programul “Fundamentals of Coaching”?
Cinstit vorbind, nu mai stiu, si nici nu-mi vine vreo poveste isteata in minte ☺. Dar pot sa spun asta: acest program, indiferent cine esti, de unde vii, ce valori sau credinte ai, iti va schimba viata. Felul in care te uiti la ea, mai exact. Inveti cum sa taci din gura, cum sa lepezi din alibiurile adunate cu scopul de a-ti dovedi ca esti destept si, in loc, ti se dezvaluie o minunata alta lume. O lume in care intelegi ca nu viziunea ta e cea universal valabila, ca nu sfatul pornit din experienta ta ajuta, nu solutia ta ajunge sa fie pusa in practica, ci ca fiecare suflet e unic si ca fiecare om vrea sa-si gaseasca propria cale, iar cel mai nobil rol pe care ti-l poti asuma este cel de insotitor dezinteresat, dar competent, pe acest drum.

Care sunt cele mai mari provocari din rolul de coach/facilitator?
Orgoliul si concentrarea. Orgoliul incurca groaznic in ambele ipostaze. Blocheaza sesiunea de coaching, iti ridica o sala de cursanti impotriva. Vulnerabilizarea, asumarea greselilor si auto-ironia sunt cele care stabilizeaza, deblocheaza, deschid interlocutorii si sala. Si chestia asta merge mult dincolo de training sau coaching.

Care sunt lucrurile esentiale pe care le-ai invatat din acest roluri?
Mi-ar placea sa va impartasesc ceva ce am invatat in rolul de coach. E prezent si intr-un curs despre emotii pe care l-am conceput si care are un loc special in sufletul meu. „Nu pierdeti timpul cu indecizia si cu managementul timpului. Cel mai important lucru pe care l-am invatat despre emotii este ca in 99% din cazuri stim ce vrem. Creierul insa vede consecintele inainte ca noi sa evaluam complet optiunea. De ce? Se protejeaza, vede in acele consecinte un pericol. Si s-ar putea sa aiba dreptate, insa nu are dreptul sa ne ia oportunitatea de a judeca complet situatia. Poate putem tempera acea teama sau vom avea curajul si indrazneala sa le confruntam. Ideea de baza este de a evalua acele consecinte constient. De fapt coaching-ul despre asta e. Definitia mea despre coaching este ca tu trebuie sa-mi arati mie, clientul, ce rah…uri a pus creierul meu in calea lucrurilor pe care eu mi le doresc cu adevarat, de am ajuns sa cred ca nici nu pot incerca sa le obtin.”

Care crezi ca este cea mai mare lectie de leadership pe care managerii de azi din Romania trebuie sa o invete?
Nu am vreo calitate sa predic, insa am multi prieteni in pozitii de manageri care nu-si ating potentialul, si carora, inainte sa scriu aici, le-am zis si in fata acelasi lucru. Cu ei vorbesc si acum. Le doresc sa se conecteze foarte bine la ei si la propriile simtiri, caracteristici. Sa fie autentici si sa nu fugareasca vreun model iluzoriu de comportament de leadership. Sa nu mai fie flegmatici si ironici, pentru ca ii impiedica sa fie conectati, optimisti si un bun model pentru oamenii lor. Sa fie autentici si umili. Suna prost in romaneste, stiu, putem folosi „smeriti” in loc.

Cum vezi tu viitorul in leadership si in piata muncii? Ce crezi ca se va schimba?
Sper ca oamenii sa nu fie sufocati de organizatii. Sper ca fictiunea sa nu castige in fata realitatii. Mai sper sa avem parte de oameni conectati la ceea ce stiu ei de fapt sa faca. Sper sa vorbim mai putin si sa ascultam mai mult. Alternativa arata gri. Sa practicam un limbaj universal, dar gol, sa pretuim forma peste fond, sa hranim insecuritatea materiala peste linistea sufleteasca. Ironia e de fapt ca asta nu ajuta pe nimeni, organizatiile fac pasi inainte si se diferentiaza fata de concurenti atunci cand oameni puternici interactioneaza onest si produc schimbari care dureaza.

Quiz:

  • Cartile recomandate: „The discomfort zone” – Marcia Reynolds si „The unopened gift: a primer in emotional literacy” – Dan Newby, Lucy Nunez
  • Liderul pe care il urmaresti si de ce: Il urmaream pe Carlos Ghosn. Acum ce sa fac, sa ma lepad de el? ☺ De ce il urmaream? Pentru viziune, strategie, fler la oameni, rapiditate in implementare, pentru ca a navigat printre culturi extrem de puternice si antinomice (sau poate nu ☺!!!).
  • Motto: O sa pun aici o chestie auzita recent, dar care mi-a placut mult si vine si dinpre o persoana speciala pentru mine: „Inner peace is the new success.”