Opinie Mara Mihailescu, eleva in clasa a 11-a: Cum se vede lumea prin filtrul generatiei Z

In aceasta toamna voi trece in clasa a 11-a, insa in vacanta de vara am fost curioasa sa petrec cateva saptamani intr-un internship si am gasit o ocazie la Human Invest. Cum firma este una care ofera programe de leadership pentru manageri, impreuna cu Viorel Panaite, cel care conduce acum compania, am agreat ca proiect de internship sa scriu un articol despre Generatia Z, cu titlul: “Cum doresc tinerii din Generatia Z sa fie condusi, pentru a-si pune in valoare potentialul si pentru a evolua profesional”.

Am stabilit sa incep prin a ma documenta citind articole internationale pe aceasta tema, sa iau apoi interviuri fata in fata si pe telefon, sa sintetizez coerent informatiile pe care le-am cules si apoi sa scriu articolul. Veti gasi mai jos cum am lucrat si care sunt concluziile mele de acum.

Timp de doua saptamani am luat interviuri atat de la cei ce apartin generatiei Z, cat si de la managerii lor, reprezentati ai generatiilor X si Y. Managerilor le-am adresat mai multe intrebari, cum ar fi “Cum credeti ca va schimba generatia Z mediul de lucru asa cum il cunoasteti acum?”, “Ce credeti ca ati avea de invatat in rol de manager de la generatia Z pentru a evolua in plan profesional, dar si personal?”, iar tinerilor unele precum “Cum ti-ai dori sa fii corectat atunci cand gresesti?”, “Ce parere ai despre colaborarea cu un manager la distanta, prin mediul virtual?”. Am primit raspunsuri foarte diverse, unele mai neasteptate decat altele. Unii tineri erau studenti, altii abia terminsera facultatea si erau la primul lor loc de munca. Cat despre managerii intervievati, ei sunt sau au fost in top management-ul unor companii multinationale din domenii precum farmaceutic, productie, bancar. Am facut in total 10 interviuri in 2 saptamani.

Cine suntem noi, Generatia Z – asa cum vad eu lucrurile
Inainte de a lua interviurile m-am gandit la generatia mea, cunoscuta si sub numele de “Generatia Z”, adica cei care suntem nascuti intre 1995 si 2015. Din discutiile cu colegii si prietenii mei, ne asteptam de la jobul nostru nu doar sa ne ofere stabilitate din punct de vedere financiar, dar sa ne deschida cat mai multe oportunitati si sa ne largeasca orizontul in diverse domenii. Vrem sa mergem cu placere in fiecare zi la munca, iar jobul sa ne faca sa ne simtim impliniti.

Cei ce apartinem acestei generatii suntem obisnuiti ca totul sa se produca instant, avand in vedere mediul online in prezenta caruia am crescut. Spre deosebire de generatiile trecute, noi – cei din Z, stim cand ceva nu merge bine si nu ne este frica sa spunem lucrurilor pe nume inca de cand suntem copii mici, si pentru asta cei din generatiile de dinainte spun ca suferim de “obraznicie”. Chiar din scoala generala noi ne putem da seama ce conteaza sa invatam si ce este neimportant, intrucat stim prea bine ce pot gadget-urile sa faca si ce job-uri si activitati vor deveni inutile. Faptul ca majoritatea job-urilor care sunt in ziua de astazi vor fi sistematizate si inlocuite de computere este unul cunoscut de toata lumea, indiferent de varsta. Asa ca ne dorim un job la care sa avem siguranta ca nu va fi inlocuit de computer si ca poate fi facut doar de oameni.

Ce spun cei pe care i-am intervievat?

Generatia Z, tinerii care abia au intrat in campul muncii (max 25 ani in 2019)
O intrebare la care am primit raspunsuri asemanatoare de la cei intervievati este “Cum crezi ca vei lucra sau lucrezi deja cel mai bine cu un sef intr-o organizatie?”. Majoritatea au spus ca ar vrea sa fie indrumati la inceput, nu neaparat de un sef, cat de un mentor care sa fie o persoana care nu pune presiune pe ei, le da mana libera, este bun la ceea ce face si ii inspira. Trebuie sa fie o persoana flexibila, increzatoare, competenta si cu care sa poata avea o conexiune, atat pe plan profesional, cat si pe plan personal. Aceasta nevoie de conectare interpersonala, influenteaza si raspunsul la intrebarea “Ce parere ai despre colaborarea cu un manager la distanta, prin mediul virtual?”. Multi din cei pe care i-am intervievat nu au fost de acord cu acest tip de “sef-la-distanta”, intrucat considera ca indrumarea prin mediul virtual poate fi superficiala, notiunile pot fi intelese gresit, comunicarea poate sa lipseasca, iar managerul nu ar stimula suficient si ar fi greu de contactat. Am primit o singura parere PRO, de la o studenta in anul 2, care spune ca “colaborarea cu un manager virtual poate functiona atata timp cat nu lipsesc comuncarea si “bonding time-ul”.

Legat de intrebarea “Cum ti-ai dori sa fii corectat atunci cand gresesti?”, raspunsurile tinerilor au fost de genul: “vreau sa mi se spuna direct ce am gresit” sau “sa nu fie prea dura corectarea, sa fiu atentionat si sa mi se explice cum se face corect lucrul respectiv”. Toti, insa au zis ca isi doresc ca dupa ce se rezolva, problema sa fie uitata.

Generatiile X si Y, viitori manageri ai Generatiei Z
Directori executivi din cadrul mai multor companii din domenii diverse au descris Generatia Z ca fiind multi-tasking, intuitiva, independta, increzatoare, flexibila, energica, creativa si pozitiva. Tot ei spun ca noi gandim repede, punem pret pe siguranta si stabilitate, suntem devotati firmei la care lucram si cauzei, interesati de proiecte valoroase si obisnuiti cu folosirea tehnologiei si ca avem constant nevoie de feedback ca sa progresam.

Din raspunsurile la intrebarea “Care credeti ca sunt diferentele dintre generatiile Y si Z?” am aflat ca ei vad Generatia Z motivata pe termen scurt si ca avem nevoie de monitorizare mai frecventa, in timp ce Generatia Y intelege mai bine abordarea strategica pe termen lung si are mai multa disciplina profesionala. Un director din Generatia X ne-a spus ca Milenialii (Generatia Y) sunt mai egocentrici, trebuie controlati mai bine si pusi la treaba mai mult, iar Z sunt mai independenti, au nevoie de coaching si “guiding” si sunt motivati de evolutie si impact.

Din perspectiva mea, cea mai interesanta intrebare pe care am adresat-o a fost “Ce credeti ca ati avea de invatat in rol de manager de la Generatia Z pentru propria evolutie profesionala si personala?”. Am primit raspunsuri precum: lipsa de inhibitii, gandirea “fresh”, dorinta pentru binele comun, agilitatea, adaptabilitatea, empatia, seninatatea si detasarea, flexibilitatea si nu in ultimul rand optimismul.

Ce am invatat eu in acest internship?
Desi atunci cand am inceput acest internship nu mi se parea dificil, pe parcurs am realizat ca este mai complicat decat ma asteptam si ca necesita mai mult timp decat estimasem eu. Proiectul a fost alcatuit din trei parti: redactarea propriei mele opinii despre Generatia Z, interviurile si research-ul, iar ultima parte este reprezentata de acest articol. Cel mai mult mi-a placut partea cu interviurile, intrucat am avut ocazia sa cunosc persoane noi cu opinii diferite si cu dorinte diferite. La fel de mult mi-a placut si partea de redactat, insa pot spune ca mi s-a parut mai “challenging”. Acesta a fost prima mea experienta oficiala de munca cu un supervizor. Am invatat despre mine ca imi place sa lucrez singura si ca asa este cel mai eficient atata timp cat este cineva care stiu ca ma poate ajuta daca am nevoie. In final, vreau sa ii multumesc lui Viorel Panaite pentru ca mi-a oferit aceasta sansa si pentru ca m-a indrumat oricand am avut nevoie pe parcursul acestei luni.