#SelfLeadership. Daniela Palade Teodorescu, Redactor-sef CARIERE: “Autonomia nu poate fi sustinuta fara o viziune, fara un scop sau obiectiv la care sa aspiri”

Competentele pentru autonomie sunt esentiale in ziua de azi. Din punctul tau de vedere, care ar fi trei competente necesare angajatilor care vor sa aiba un sentiment mai puternic de autonomie in companiile in care lucreaza si de ce crezi ca acestea sunt importante?

În cei peste 22 de ani de experiență profesională, am activat în sisteme diferite de management, cu viziuni de la extrema „being in total control”, la „feePhotographer Cristina Paraschivl free to do anything you feel right”. Evident, calea de mijloc e cea de aur, dar o deprinzi după ani mulți de încercări și greșeli. Autonomia e un deziderat tot mai des invocat mai ales în domeniul industriei media, dar foarte greu de atins în condițiile în care jurnaliștii trebuie să își racordeze creativitatea debordantă la regulile lucrului în echipă. Puțini dintre cei care își proclamă ”autonomia” o pot duce la capăt singuri.

În ceea ce mă privește, consider că autonomia nu poate fi susținută fără o viziune, fără un scop sau obiectiv la care să aspiri. Motivația e cea care stă la baza tuturor alegerilor care ne animă, profesional și personal. Odată ce ai viziunea, e necesară o foarte bună organizare, o capacitate de a elabora o strategie pentru a-ți atinge scopul. Și nu în ultimul rând, autonomia necesită un foarte înalt nivel de conștiință, acea capacitate de a face lucrurile cu bună credință, fără a face rău. În cultura noastră, încă impregnată de deprinderile comuniste ale supravegherii și controlului, autonomia e încă asociată cu ”a-ți face de cap” fără să-ți asumi nici un risc. 

Calitatea vietii in organizatie si productivitatea individuala sunt o consecinta directa a nivelului de self-leadership personal. Ce lucruri te-au ajutat pe tine sa ai un self-leadership mai bun?

Cunoașterea de sine este esențială cred. Nu poți să evoluezi dacă nu te cunoști, dacă nu te înțelegi, dacă nu te accepți, dacă nu ești în acord cu tine. Pentru mine nu a fost un proces ușor. Tendința firească e să găsești mai mereu scuze dând vina pe alții. Soluțiile autentice vin însă din interiorul fiecăruia. Din ce am observat, generația X, din care fac și eu parte (1971), găsește mai greu formula de self-leadership. Millennialii par că au acces mai ușor la acest self-leadership. Poate pentru că au mai puține frici, anxietăți, constrângeri sociale. E doar constatarea mea. Încrederea cu care ești investit contează iarăși foarte mult. La fel și acceptarea faptului că da, poți greși, și că poți face din eșec un bun prilej de evoluție personală.

Din punctul tau de vedere, care sunt beneficiile pe care le primesc organizatiiile care isi sprijina angajatii sa fie self-leaderi mai buni?

Fluctuații reduse de personal, loialitate, stabilitate, posibilitatea de a construi un brand solid, o notorietate de calitate.

Cum ar putea un manager sa-si sustina oamenii din echipa sa fie self-leaderi mai buni?

Să le dea încredere, să le dea voie să mai și greșească, dar responsabil și în limitele asumării riscului. Și, peste toate, exemplul personal. Poate fi cel mai convingător. Sau inhibitor.

Cum ai fost tu sprijinita de unul din managerii tai de pana acum sa-ti dezvolti competentele de self-leadership?

Prin capitalul de încredere. Confirmarea că ești pe traiectoria corectă. Există acel concept de „inteligență apreciativă” foarte util managerilor. Unii o au nativ, prin intuiție, alții și-o cultivă conștient, alții nu o pot atinge niciodată și nici măcar nu se străduiesc. Deși… face toți banii!

Share on Facebook27Tweet about this on TwitterShare on Google+0Share on LinkedIn45