[Meet the trainers] Adela Iepure: “Performanta nu e o intamplare, ci un efect al unui mindset potrivit, al unor rutine si ritualuri, al efortului bine dozat in directia potrivita si al perseverentei”

Adela si-a inceput cariera in coaching in urma cu peste 8 ani, dupa ce, anterior, a lucrat peste 14 ani in sectorul bancar, FMCG si consultanta. Incepand cu anul 2018, Adela este Professional Certified Coach in cadrul International Coaching Federation, unde este membra din anul 2012. “Nicio saptamana nu e ca cealalta”, ne spune Adela din perspectiva ei de coach si facilitator al programelor de leadership Human Invest. Va invitam sa ii descoperiti povestea in interviul de mai jos.

Cand si cum ai ajuns sa faci parte din echipa Human Invest? De ce ai ales Human Invest?

Am inceput colaborarea cu Human Invest in 2015. Tocmai ma desprinsesem de organizatia in care lucrasem in ultimii 7 ani si incercam sa imi dau seama care e urmatorul pas potrivit pentru cariera mea. Zona de consultanta si training ma atragea, simteam nevoia sa intru in contact cu mai multe organizatii, sa imi extind perspectiva si sa am mai mult spatiu pentru a pune in practica tot ceea ce invatasem. I-am scris un mesaj pe LinkedIn lui Viorel Panaite, pe care nu il cunosteam personal, si i-am solicitat o intalnire. Am stat la o cafea, am povestit si am descoperit credinte si valori comune legate de invatare, dezvoltare, mod de lucru, etc. De aici a pornit colaborarea noastra.

De ce Human Invest? Pentru oamenii din echipa, de la care invat permanent, pentru modul de lucru care permite multa autonomie, pentru ca simt ca fiecare luna e diferita si provocatoare in felul ei, pentru contributia pe care o avem in vietile oamenilor prin proiectele pe care le construim impreuna cu clientii nostri.

Ce te-a motivat sa devii coach?

Nevoia de dezvoltare a fost prima motivatie, voiam sa fiu un profesionist in proiectele de HR in care eram implicata. Capatasem o experienta de lucru cu grupurile (tineam traininguri, facilitam workshopuri) si acolo imi era usor, dar am sesizat ca in anumite interactiuni unu la unu (de exemplu atunci cand dadeam un feedback in urma unui Assessment sau Development Center), abordarea directiva genera mai degraba rezistenta. Coachingul m-a ajutat sa am un impact diferit in astfel de interactiuni, sa imi rafinez competentele de ascultare, m-a invatat sa adresez intrebari mai bune si sa exprim observatiile intr-un mod care sa serveasca nevoilor de dezvoltare ale persoanei din fata mea. Cand am inceput nu m-am gandit ca voi deveni coach, ci mai degraba am vazut prima formare ca un antrenament de noi competente pentru omul de HR care eram atunci.

De curand ai devenit PCC. Poti sa ne spui cum a fost parcursul tau de 8 ani in lumea coaching-ului?

Am inceput prima formare in coaching in 2010. Asa cum am spus mai devreme, nu am pornit cu intentia de a deveni coach, ea a aparut pe masura ce invatam si practicam. Pe parcursul formarii si in anul urmator am facut mai mult peer coaching si mult mentoring in coaching. Nu simteam ca sunt inca pregatita sa lucrez cu persoane din afara grupului meu de invatare. Timp de 2 ani, in fiecare marti seara, dupa programul de lucru in multinationala, mergeam la “antrenament”, unde alaturi de alti invatacei practicam competentele de coaching. Apoi, in 2012, impreuna cu cativa colegi din organizatia multinationala in care lucram am creat un program intern de coaching destinat colegilor aflati pentru prima data intr-o pozitie manageriala si colegilor identificati ca fiind “talente”.

Am avut mult sprijin atunci de la mentorii mei si de la colegii coachi din grupul international din care facea parte organizatia, care aveau deja in derulare de cativa ani un program de coaching destinat executivilor. In urmatorii 3 ani am fost coach intern, lucrand atat individual cat si cu echipe, in paralel cu rolul pe care il aveam in HR L&D. In 2013 am trecut prin prima evaluare ca profesionist in coaching, in urma careia am obtinut primul nivel de acreditare, Associate Certified Coach (ACC) de la International Coach Federation. Pregatirea pentru cea de a doua evaluare, pentru PCC – Professional Certified Coach, nivelul la care am ajuns anul acesta, a durat inca 5 ani, in care am mai facut 2 formari in coaching sistemic, un program de mentoring in coaching si unul de supervizare in paralel cu practica sustinuta de coaching.

Ce sfat i-ai da unui profesionist care isi doreste sa devina coach?

Sa isi aleaga o formare in coaching acreditata, de lunga durata, sa construiasca solid si cu rabdare, sa isi antreneze abilitatile asa cum o face un sportiv de performanta, sa lucreze cu mentori si supervizori. Coachingul nu e ceva de ai invatat o data si gata, e un set de competente si interventii care se rafineaza permanent.

Care sunt lucrurile esentiale pe care le-ai invatat din acest rol? 

Sunt multe lucruri pe care le-am invatat din rolul de coach: ca avem nevoie de momente de “gandire lenta” (asa cum o numeste Kahneman) si de parteneri de dialog autentic care sa ne provoace modul de gandire actual; ca uneori simpla ascultare creeaza spatiu pentru raspunsuri, idei noi si inovatie; ca intr-o relatie ambii parteneri se transforma (eu simt ca am de invatat enorm de la oamenii pe care ii insotesc in sesiunile de coaching); ca performanta nu e o intamplare ci un efect al unui mindset potrivit, al unor rutine si ritualuri, al efortului bine dozat in directia potrivita, al perseverentei.

Pe langa sesiunile de coaching, esti trainer pe programele First-time Manager, Optimal Motivation, Situational Leadership®II Experience, Coaching Essentials; De asemenea, facilitezi workshopuri utilizand metodologiile Everything DiSC, Five Behaviors of a Cohesive Team™ si multe alte workshop-uri pe care le construiesti tu. Cum faci sa te adaptezi nevoilor celor din sala de curs?

Ascult, intru in dialog, invit la reflectie. Uneori cand e posibil inainte de curs sau workshop am conversatii cu stakeholderii implicati in organizarea acestuia (manageri, HR sau colegul care a contractat proiectul) pentru a intelege contextul organizational si de unde vine nevoia de dezvoltare. Alteori direct in sala, primele minute le dedic conectarii cu participantii: “simt sala”, ascult cu ce ganduri, nevoi si atitudine fata de invatare au venit participantii si asta ma ajuta sa stiu ce am de facut.

Care sunt cele mai mari provocari din rolul tau de coach si facilitator?

Din rolul de facilitator ai nevoie de foarte multa flexibilitate si deschidere la schimbare. Nicio saptamana nu e ca cealalta, niciun proiect la fel ca cel de dinainte, nicio grupa nu e asemanatoare cu cealalta (varste diferite, culturi organizationale diferite din care participantii vin, experiente diferite). E posibil ca azi sa ai un workshop scurt in care intalnesti 25 de participanti doar pentru o jumatate de zi (si aici nu ai timp sa te conectezi la nivel personal, sa ii cunosti efectiv pe oameni, cel mai adesea lucreaza in perechi, triade sau in echipe mici, majoritatea conversatiilor fiind intre ei) apoi in aceeasi saptamana sa ai un proiect cu 2 zile de training/facilitare cu o echipa pe care o cunosti si cu care lucrezi intr-un program integrat de lunga durata. E posibil sa ai o grupa de participanti pana in 30 de ani si alta cu media de varsta undeva la 45. E posibil sa ai in aceeasi sala participanti de la 20 la 60 de ani veniti din departamente diferite. Postura in fiecare context este diferita, modul de relationare este diferit, dialogul este diferit, facilitarea procesului de invatare este diferita.

La fel in rolul de coach este posibil ca intr-o zi sa ai 3 sau chiar 4 sesiuni individuale, unele fata in fata altele la telefon sau pe Skype si ai nevoie sa treci rapid de la problematica, provocarile si ambitiile unui client la cele ale urmatorului, pastrand atentia vie, pastrand o prezenta de calitate si construind relatii eficiente indiferent de cine este in fata ta si care sunt obiectivele pe care le aduce in conversatie.

Ce faci in timpul liber? Exista/poate sa existe, din punctul tau de vedere, un echilibru intre cariera si viata personala? Cum functioneaza cele doua in cazul tau?

In timpul liber citesc, fac yoga, petrec timp cu baiatul meu de 14 ani, invat lucruri noi de pe platforme MOOC, fac voluntariat intr-o organizatie profesionala. Pentru mine e inca dificil sa spun daca exista sau daca am gasit echilibrul intre cariera si viata personala. Cand nu sunt la clienti pentru intalniri, training, coaching, lucrez de acasa. Asa ca deseori cele doua lumi se amesteca de nu le mai recunosti.  Poate intr-o zi pregatesc designul unui workshop in timp ce am bagat o masina de rufe la spalat sau gatesc ceva; am o pauza de 1 ora intre 2 sesiuni de coaching la telefon si aleg sa fac 30 minute de yoga. Alteori, desi e weekend, imi pregatesc bagajul si materialele pentru proiectul de luni pe care il voi livra in celalalt capat al tarii sau citesc o carte care imi e utila in urmatorul proiect. In alta zi poate ma vad cu prietena la o terasa in mijlocul zilei si apoi de acolo fug la o sesiune de coaching in capatul celalalt al orasului, la o intalnire cu colegii mei voluntari din organizatia profesionala si apoi la sedinta cu parintii la scoala copilului. Cam asa functioneaza lucrurile, asa arata echilibrul meu.


Quiz

  • Cartea recomandata:

Am multe carti care imi plac, e greu sa aleg una. Mai bine va spun ce autori imi plac: Malcom Gladwell, pentru modul in care reuseste sa traduca studii stiintifice in limbajul comun; Irvin Yalom pentru modul in care a adus psihoterapia mai aproape de oameni prin intermediul literaturii; Milan Kundera pentru modul in care exprima paradoxurile vietii si dilemele existentiale prin care oamenii simpli trec.

  • Liderul pe care il urmaresti si de ce:

Nici aici nu am un singur nume. Sunt multi oameni care ma inspira, unii dintre ei foarte aproape de mine. In perioada asta o urmaresc printre altii pe Sheryl Sandberg, COO Facebook si fost executiv Google.

  • Cel mai bun sfat pe care l-ai primit vreodata: “Poti oricand sa iti schimbi o decizie si e ok sa o faci.”