Cum sa profiti de schimbare. Dezechilibrul, o sursa pentru inovatie si oportunitati

Rational, cunoastem paradoxul schimbarii drept constanta a realitatii noastre, atat la nivel personal, cat si organizational. Si totusi, atunci cand ascultam in jurul nostru, mai aproape sau mai departe, se aude un val de ingrijorari, semne de intrebare, cateodata chiar entuziasm vis-a-vis de ceea ce urmeaza sa se intample, de necunoscut, de schimbare sau de o noua stare de (dez)echilibru.

Ce anume ne face sa ne simtim cateodata mai in siguranta cand lucrurile raman “la fel”, cand starea actuala se pastreaza? Atat din experienta personala, cat si din ceea ce am auzit de la clientii mei, o asociere frecventa cu schimbarea este iesirea din zona de confort, dintr-o situatie predictibila catre o una incerta. Mai mult, uneori ceea ce numim confort este diferit de starea de bine si defineste mai degraba obisnuita, siguranta unei stari pe care o cunoastem. Fie ca este vorba de o schimbare personala (schimbare de rol, de statut), de una colectiva (organizationala – nou model de business, o noua cultura de leadership si un nou tip de interactiune in organizatie, sociala – la nivel national sau global; de tip tehnologic – de tipul digitalizarii, automatizarii, etc) vom iesi dintr-o stare pe care o cunoastem si unde avem iluzia predictibilitatii, pentru a accesa incertitudinea.

Cred ca acesta este unul dintre motivele pentru care schimbarea este asociata cu dezechilibrul. Astfel auzim foarte des sintagma “perioada de schimbare” chiar si atunci cand schimbarea a devenit o stare de fapt. In acest context al unei “perioade de schimbare” unii se concentreaza pe a reconstrui o noua stare de echilibru, de predictibilitate. Toata atentia va fi asupra “ce pot/putem face diferit pentru a atinge o noua stare de echilbru?”. Apoi se va lucra, individual si in echipa, folosind resursele existente, la un plan de actiune pentru a trece catre o noua stare de echilibru, catre o noua stare de comfort. Si asa mai departe, din schimbare in schimbare. Functioneaza? Desigur (sau depinde). Este dificil? Depinde. Pot marturisi ca, atunci cand am fost implicata intr-un astfel de proces, l-am perceput drept unul anevoios. Daca acceptam insa premiza ca schimbarea devine o stare de fapt, putem accepta si ca efortul de mai sus poate presupune un consum mare de resurse.

Cum functioneaza in practica?
O schimbare de perspectiva interesanta este sa-ti cresti agilitatea si abilitatea de a actiona intr-un context imprevizibil. Astfel, rezistenta la schimbare poate fi inlocuita cu o intentie autentica de la actiona diferit, de a (inter)actiona diferit in sistemul in care fac parte, de a ne creste colectiv gradul de flexibilitate, precum si capacitatea de a invata si de a vedea oportunitatile. Atentia se muta de la CE catre CUM. Apoi, un pas si mai strategic, catre CU CINE. Si astfel, putem observa ca, in timp, prin schimbarea modului in care interactionam in cadrul unui sistem, am integrat o schimbare functionala mai profunda, de mod de abordare. Si am observat astfel ca unii dintre cei pe care i-am acompaniat in acest proces gasesc echilibru in flexibilitate, in contextul schimbarii. De multe ori, echilibrul acesta a luat forma pragmatica a unor parteneriate noi, profitabile, corecte, bazate pe incredere si pe valori comune. Si care vor resista in timp. Asadar am ajuns, tot paradoxal, la schimbarea modului in care putem aborda schimbarea. Iar majoritatea schimbarilor, pentru a fi internalizate, necesita atentie, spatiu, timp. Pentru a fi inlocuite cu un nou obicei, probabil ca vor necesita mai multa atentie, mai mult spatiu si poate chiar mai mult timp.

Cei care gasesc oportunitati constructive in acest proces de schimbare si care cauta moduri de a colabora pentru maximizarea acestor oportunitati vor investi in dezvoltarea flexibilitatii personale si organizationale; vor putea pune bazele unor parteneriate interesante, poate chiar surprinzatoare si vor risipi poate mai putina energie pentru a lupta cu dezechilibrul, gasind astfel in mod firesc echilibrul prin alinierea la liberatatea pe care o ofera un strop de incertitudine.