Cum putem provoca schimbarea mult-dorita in educatie

V-ati gandit vreodata ca nivelul educatiei poate creste atunci cand profesorii se simt sustinuti de comunitate? Multi dintre noi au imbratisat convingerea ca toate lucrurile se pot schimba doar prin presiune (sigur, momentele extraordinare, cer atitudini extraordoinare, iar Revolutia din 1989 sau presiunile care au facut sa cada guvernul Ponta confirma acest lucru).

Eu am convingerea ca atitudinile pe care le vrem ireversibile sau macar sustenabile pe termen lung se pot schimba prin sustinere. Doar cand comunitatea – si in primul rand parintii, invata sa-si sustina profesorii, pot aparea si progrese in calitatea educatiei, iar profesorii vor fi mai dornici sa-si imbunatateasca singuri competentele. Presiunea creaza rezistenta, nu creeaza progres. Acolo unde vedeti rezistenta, unde vedeti orice forma de reactie incordata, acolo inseamna ca presiunile vor blocha progresul, vor inhiba curiozitatea care ar da nastere la imbunatatiri, vor bloca disponibilitatea si imaginatia necesare individului de a gasi solutii mai bune in care sa creada si pe care sa si le asume. De asemenea, presiunile vor naste insa tot mai multe situatii mimate: se mimeaza intalnirile din comisiile metodice, se dau diplome si certificari pe “ochi frumosi”, se dau note mari fara acoperire, etc. Presiunea creaza de multe ori forme de rezistenta care dezvolta lipsa de asumare. Am devenit insa foarte competenti in a pune presiune si ne-am pierdut competentele de a sustine. Iar acum suportam consecintele de mai sus.

In ultimii 25 de ani am pus presiune pe sistemul de invatamant, dar progresele au batut pasul pe loc pentru ca cei pe care s-a pus presiune au gasit forme infinite si foarte creative de a opune rezistenta. Noi am continuat insa sa facem la fel: sa punem presiune. Ce s-a dezvoltat in societate, ce a invatat societatea? Sa promoveze valori, modele si un mod de interactiune bazat pe agresivitate si presiune. Cand cineva intra intr-o arena, inr-un spatiu public (cum este scoala, clasa, sedinta cu parintii, comisia metodica, etc pentru profesor) se asteapta mai degraba sa fie pus sub presiune, nu sa fie sustinut. Ce ne indeamna cultura noastra sa facem cu cineva care este sub standardele la care ar trebui sa fie: sa punem presiune pe el sau il sustinem sa-si creasca standardele, sa fie mai bun? Evident, sa punem presiune. Am imbratisat convingerea (gresita si iluzorie) ca lucrurile se imbunatatesc punand presiune desi realitatea din societate ne arata contrariul: presiunea distruge si nu construieste.

Oamenii trebuie sa isi asume o viata de comunitate, daca doresc sa mai aiba profesori

Avem o nevoie acuta de profesori. La disciplinele umaniste, chiar si la stiinte, situatia este dramatica. Sunt implicat in cateva proiecte strategice care ii implica pe unii din cei mai buni profesorii de fizica si matematica din tara, proiecte care cauta sa creeze noi metode de lucru cu elevii in aceste doua discipline. Nu vom mai avea profesori, spun majoritatea celor cu care interactionez in aceste proiecte. Punct. Salariile sunt mici, multi parinti sunt mereu nemultumiti, societatea e nemultumita, foarte putini sunt cei care apreciaza progresele, de ce ar mai dori studentii buni sa urmeze o cariera de profesor daca nu primesc nici la greu sustinerea comunitatii? Tu de ce ai mai face ceea ce faci daca nu primesti sprijin si sustinere din jur atunci cand ai nevoie? Raspunsuri precum “n-am incotro” sau “din datorie” ne arata motivatii care nu atrag si cresterea standardelor…

Imbratisarea de catre noi a valorilor si a motivatiilor care ar duce la o viata de comunitate de calitate superioara va activa si motivatiile necesare pentru ca tinerii buni sa-si doreasca sa devina si sa ramana profesori la noi in tara.

Comunitatea ca intreg trebuie sa-si defineasca propriile standarde, daca doreste ca profesorii sa-si creasca standardele

Aduceti-va aminte de momentele in care nu gaseati solutii pentru a fi un parinte mai bun, un frate sau o sora mai buna, un sot sau o sotie mai buna, voiati poate sa fiti o fiica sau un fiu mai bun, dar nu stiati cum sa o faceti. Ati facut mai bine lucrurile astea cand cineva a pus presiune pe voi? Sau ati devenit mai bun cand cineva v-a sustinut si v-a incurajat? Ca orice fiinta umana, si profesorii devin mai buni atunci cand sunt ascultati de comunitate, cand comunitatea din care fac parte este deschisa si ii incurajeaza. De prea multe ori comunitatea judeca, critica, scoate in evidenta ceea ce nu merge intr-o masura mai mare decat sa sustina ceea ce functioneaza. Comportamentele care sprijina pe cineva sa devina mai bun sunt constructive, nu distructive: i se recunosc si i se apreciaza constant progresele, oricat de mici ar fi. Odata ce oamenii din comunitatile noastre invata cum sa foloseasca in ceea ce fac impreuna valoarea “sprijin reciproc”, invata sa se asculte si sa se sustina reciproc in a visa la ceva mai bun, atunci si profesorii, parte integranta a comunitatii, vor incepe sa-si creasca si propriile standarde.

Comunitatea trebuie sa-si sustina profesorii, pentru ca acestia sa-si sustina elevii

Facand inerent parte din comunitate, profesorii se comporta in sala de clasa, in comisiile metodice si consiliile consultative, in sedintele cu parintii si in cancelarie, asa cum ii invata si le dicteaza cultura comunitatii in care traiesc. O cultura constructiva le va activa profesorilor comportamente constructive in sala de clasa, in scoala, iar o cultura agresiva a comunitatii din care face parte scoala le activeaza si profesorilor comportamente defensive, total nesanatoase mai departe elevilor. O cultura a scolii care pune accent pe critica excesiva, pe inducerea sentimentelor de vinovatie in elevi, pe standarde si cerinte nerealiste e determinata de cultura comunitatii care ii “educa” pe profesori sa gaseasca cai diverse de a-i intimida si a-i ameninta pe elevi.
Comunitatea poate descoperi in sanul sau resurse nefructificate pe masura ce invata sa-si sustina membrii, inclusiv sa-si sustina profesorii. Iar aceste resurse nefructificate duc si la cresterea calitatii vietii in aceste comunitati.

Actiuni concrete si exemple de idei specifice care se pot pune in practica sunt infinite, exista peste tot, dar cele care au cu adevarat o sansa si care au valoare sunt cele descoperite si create de comunitatea insasi, pentru doar atunci “ea” va crede in ele si ar putea fi puse in practica. Mai mult, doar daca le gaseste singura comunitatea isi creste increderea in sine si in capabilitatile proprii de a crea astfel de solutii. Asadar, incurajati si sustineti comunitatile sa se formeze si sa-si gaseasca propriile solutii prin care sa se dezvolte, sprijiniti-i pe oamenii care le formeaza sa aiba incredere unii in altii pentru ca astfel toti cei care constituie comunitatea – vorbind de profesori in acest articol, vor invata sa se sustina mai bine si sa indrume mai bine elevii, copiii, adica pe cei care ne mentin speranta unei lumi mai bune.